Cu data de 30 iulie 1871, școala confesională din sat a devenit „grănicerească”, cu toate câte au decurs din această nouă situație. Stând de acum sub jurisdicția „Comitetului administratoriu al Fondului școlastic al desființatului regiment”, condus cu mână forte de baronul David Urs de Margineni, școala din Racovița a cunoscut în această perioadă o dezvoltare continuă. Treptat, a fost încadrată cu învățători calificați, cu rechizite școlare adecvate, având și o grădină de „pomărit” și de „legumărit” în care elevii se „deprindeau” în „cele economice”.
După ce a traversat și neagra perioadă a faimoasei „Zone culturale”, instaurată de către autoritățile maghiare în 1917 în regiunile de graniță cu România, școala din Racovița a cunoscut bucuriile pe care le-a adus pentru întregul neam românesc Unirea cea Mare – 1 Decembrie 1918, unire pentru care au luptat și dascălii ei, Valeriu Florianu și Mihai Ogreanu.
Personalitate juridică
Școala Gimnazială Racovița reprezintă o identitate bine definită în învățământul din zonă, fiind cea mai mare școală din mediul rural din împrejurimi.
